среда, 4 мая 2011 г.

Un suflet

     Invierea Domnului, cea mai importanta si cea mai divina sarbatoare care a existat, exista si va exista pe pamant. Multi din noi nu estimeaza valoarea aceste sarbatori sacre, care este insusi firul de lagatura intre viata de dincolo si viata reala. De multe ori nu ne dam seama ca aceasta sarbatoare e ceia ce suntem noi defapt, noi suntem aceasta sarbatoare, existam datorita acestui eveniment divin, suntem legati prin asta si nimeni nu poate confirma cu adevarat ca nu avem nimic in comun  cu acest legamant.
    Timpul trece, omul se schimba, si odata cu el se schimba si lumea. Sarbatoarea de pasti a devenit deja o petrecere pentru cei tineri, lumea pierde sensul acestei sarbatori, si daca sa intreb acum pe cineva de ce sa afla aici cu siguranta mi-ar raspunde ceia ce nu as vrea sa aud. Vad multe masini luxoase linga poarta bisericii, fete mai pe jumate dezbracate si o atitudine neserioasa  in ceia ce priveste procesul de sfintire si pomenire a mormintelor si a celor morti. Imi este greu sa recunosc ca  fac fata tuturor acestor provocari insa imi dau seama foarbe bine ca nu este corect ceia ce facem si ca asa cum procedam noi acum cei tineri, asa vor proceda si copii nostri cind nu vom mai avea suflare pe acest pamant. E ziua in care trebuie sa fim curati si deschisi in suflet, singura zi in care cu adevarat putem sa facem legatura cu sufletele din lumea cealalta, o dimensiune in care nu putem patrunde cu vorba sau fapta, ci numai si numai cu sufletul. Cei morti nu sunt uscati de sete sau de foame, dar sunt uscati de dorul nostru, de dufletul nostru, unicul loc unde putem fi aproape macar odata pe an. Imi place nespus demult si pentru mine a devenit o traditie atunci cind pun mina pe crucea de pe mormint, usor inchid ochii, incerc sami imaginez cum cei dusi din viata noastra simt acum mingierea mea, simt caldura si sufletul meu.  Mi-e greu sa-mi imaginez in ce lume se afla ei acum, ce distanta se afla intre noi, care sunt valorile si ce fac ei acum? Pentru ca e imposibil sa nu existi.
Atita timp cit mai traim si Dumnezeu nea dat sansa sa existam pe aceasta bucata de rai, sa-i pomenim curati in suflet pe cei care nu mai sunt printre noi, si sa nu uitam ca viata este una, sa facem lucruri bune caci cei de sus ne privesc mereu si ne indruma mereu spre un drum mai bun!
     

Комментариев нет:

Отправить комментарий