Portret

Totul sa inceput de la o simpla  privire, era demult, cam 10 ani in urma, o vad ca prin ceata, chipul ei gingas si fin, ochii ei caprui si stralucitori, un zimbet de nedescris si o privire ametitoare. Toate acestea se inbinau intr`un chip angelic la care nu puteai sa rezisti fara sa te uiti macar o minuta la ea. Avea o privire care ma facea parca sa cad intr`o euforie vesnica, acel sentiment care ma provoca sai zic ca o iubesc dar era prea devreme. Cind ma uitam la ea inceapeam sa ma simt mai liber, eram mai optimist, de parca m-am nascut pentru a 2 oara.  Tin minte ziua cind ma atins prima data, credeam ca am descoperit ce este euniversul, eram mai fericit ca fericitul si mai implinit ca implinitul. In ziua aceia, ea ma facut sa fiu cel mai fericit om din lume, eram sigur ca va fi amea si asa a si fost. Timp de 4 ani, am inteles ce este dragostea, am inteles ca tot ce iti pare imposibil se poate face posibil doar intr`o secunda, si asta doar sa`ti deschizi sufletul si sa dai tot ce poti din tine. Imi placea nespus de mult sa ii miros parul, era inhibat de un parfum care nu se mai termina niciodata, era un miros de primavera, un miros proaspat. Dar ce era mai dulce atunci cind imi soptea incet ca ma iubeste? Ei bine, pentru mine cuvintele nu contau atit de mult, asta imi zicea sufletul ei, parca ma mingiia pe piept cu dragostea sa, tot ce puteam sa fac era sa tac si sa………………tac. Dar a plecat, a plecat departe, si nu cred ca o voi mai vedea in curand, aceasta dezamagire mi-a lasat in suflet o pata neagra, o pata care ma sufoca atunci cind imi aduc aminte de ea, pentru ca stiu ca am iubit`o si nu inteleg cu ce am gresit ca sa primesc in schimb asta. Inca ma gindesc la ea chiar daca sufar, si stiu ca merita sa fac asta chiar daca imi este greu, nu cred ca e tirziu chiar daca e cu cineva  sau poate ca a mai iubit odata, inca o astept si stiu ca sa va intoarce, imi este greu sa indur clipele in care am simtit ca nu ma mai iubeste, dar si mai greu clipele in care  am inteles ca defapt sentimentele care lea simtit cu mine le imparte acum cu altcineva. Imi este dor de parul ei, de ochii ei, de mingierea sa si de dragostea sa. Tot ce a ramas din ea sunt doar amintirile si citeva poze facute mai demult unde puteai citi pe chipurile noastre mesajul: totul sa inceput de la o simpla privire…………..

Un suflet

     Invierea Domnului, cea mai importanta si cea mai divina sarbatoare care a existat, exista si va exista pe pamant. Multi din noi nu estimeaza valoarea aceste sarbatori sacre, care este insusi firul de lagatura intre viata de dincolo si viata reala. De multe ori nu ne dam seama ca aceasta sarbatoare e ceia ce suntem noi defapt, noi suntem aceasta sarbatoare, existam datorita acestui eveniment divin, suntem legati prin asta si nimeni nu poate confirma cu adevarat ca nu avem nimic in comun  cu acest legamant.
    Timpul trece, omul se schimba, si odata cu el se schimba si lumea. Sarbatoarea de pasti a devenit deja o petrecere pentru cei tineri, lumea pierde sensul acestei sarbatori, si daca sa intreb acum pe cineva de ce sa afla aici cu siguranta mi-ar raspunde ceia ce nu as vrea sa aud. Vad multe masini luxoase linga poarta bisericii, fete mai pe jumate dezbracate si o atitudine neserioasa  in ceia ce priveste procesul de sfintire si pomenire a mormintelor si a celor morti. Imi este greu sa recunosc ca  fac fata tuturor acestor provocari insa imi dau seama foarbe bine ca nu este corect ceia ce facem si ca asa cum procedam noi acum cei tineri, asa vor proceda si copii nostri cind nu vom mai avea suflare pe acest pamant. E ziua in care trebuie sa fim curati si deschisi in suflet, singura zi in care cu adevarat putem sa facem legatura cu sufletele din lumea cealalta, o dimensiune in care nu putem patrunde cu vorba sau fapta, ci numai si numai cu sufletul. Cei morti nu sunt uscati de sete sau de foame, dar sunt uscati de dorul nostru, de dufletul nostru, unicul loc unde putem fi aproape macar odata pe an. Imi place nespus demult si pentru mine a devenit o traditie atunci cind pun mina pe crucea de pe mormint, usor inchid ochii, incerc sami imaginez cum cei dusi din viata noastra simt acum mingierea mea, simt caldura si sufletul meu.  Mi-e greu sa-mi imaginez in ce lume se afla ei acum, ce distanta se afla intre noi, care sunt valorile si ce fac ei acum? Pentru ca e imposibil sa nu existi.
Atita timp cit mai traim si Dumnezeu nea dat sansa sa existam pe aceasta bucata de rai, sa-i pomenim curati in suflet pe cei care nu mai sunt printre noi, si sa nu uitam ca viata este una, sa facem lucruri bune caci cei de sus ne privesc mereu si ne indruma mereu spre un drum mai bun!

     

Din inima creatiei...

Ce este arta? De ce arta schimba lumea indiferent de genul ei, fie ea muzica pictura sau dans. 

La asta incerc sa raspund acum aflindu-ma in atelierul de pictura a domnisoarei Elena.

O tinara sedusa de undele creatiei care spune ca nu are limite si ca arta este ceva care vine din suflet. Este o fire pretentioasa si obiectiva, isi cunoaste bine scopurile, este inchisa uneori in sine si nu iubeste sa dezvaluie ideile si chiar unele principii in ceia ce priveste viata personala. Pe linga toate acestea este o fire optimista, dinamica in gindire, ii place libertatea si uraste minciuna. In lucrarile sale descoper o lume aparte, ridicata din propriile sale puteri, cu multa daruire de sine si viata depusa in toata aceasta munca. E venita recent din Romania, unde a realizat studii din natura si anume din muntii Carpati (Predeal) toate acestea  pentru lucrarea de diploma care o va apara in iunie 2011 la Liceul Republican de Arte Plastice "Igor Vieru". Tinara artista se inspira cel mai mult din creatiile marilor artisti cum ar fi: Igor Vieru, Leonid Grigorasenco, Nikolay Fechin, Vladimir Stojarov, Ivan Aivazovski, Leonardo da Vinci. In ceia ce priveste atelierul ei de creatie observ ca e unul mic, in camera patrunde putina lumina, pe pereti sunt agatate diverse obiecte, rame care la prima vedere par a fi aruncate haotic si multe picturi unde sunt abordate diferite teme: natura, nuduri, portrete, naturi statice. Isi iubeste nespus de mult activitatea sa artistica si imi spune ca pe viitor isi doreste un atelier mai mare si mai incapator.

 Imi place aici, vad o lume aparte, simt miros de ulei proaspat, de lemn de brad care probabil vine din ramele si sasiurile ei. E o lume deosebita diferita de cea reala, unde am descoperit un talent dornic de ceva nou, dornic de a crea si de a da viata unei pinze.